10 recomandări pentru o igienă optimă a apei potabile
Consumul fără griji de apă potabilă
1. Cauze ale scăderii calității
O deteriorare a calității apei potabile poate apărea, printre altele, din cauza instalației de conducte, a contactului cu materiale neadecvate, a stagnării în secțiuni de conductă mai puțin utilizate și / sau a încălzirii nepermise. Dacă acești factori sunt neglijați într-o instalație de apă potabilă, creșterea bacteriilor este favorizată.
Acest lucru poate duce la afectări ale sănătății până la punerea în pericol a integrității corporale și a vieții.
Sistemele de conducte de la SANHA® îndeplinesc pe deplin cerințele ridicate impuse materialelor utilizate. În funcție de aplicație și de calitatea apei potabile, sunt disponibile sisteme din oțel inoxidabil premium, cupru, aliaje de cupru fără plumb, cu conținut de siliciu și/sau material plastic, care permit întotdeauna o soluție adaptată necesităților și asigură o protecție optimă a calității apei potabile.
Pe lângă materialul utilizat pentru fitinguri și țevi în instalațiile de apă potabilă, o importanță deosebită o are și tehnica de instalare. În plus față de alegerea corectă a materialelor și a componentelor de instalații conforme din punct de vedere igienic, o planificare a instalației adaptată cerințelor de igienă este, desigur, o condiție de bază pentru calitatea, durabilitatea și sustenabilitatea unei instalații de apă potabilă. În ultimii ani, ca urmare a cercetărilor științifice, a devenit din ce în ce mai evident că bacteriile din apa potabilă sunt responsabile pentru mult mai multe infecții decât s-a presupus până acum.
Prin urmare, atenția inginerilor, instalatorilor și operatorilor trebuie să se îndrepte tot mai mult către această „problemă microbiologică”, pentru a asigura în orice moment apă potabilă pură, impecabilă din punct de vedere igienic, la punctele de prelevare. Explicațiile de mai jos au scopul de a oferi proiectantului, instalatorului și operatorului o prezentare generală a bacteriilor indicatoare relevante pentru instalațiile de apă potabilă, a metodelor de instalare conforme din punct de vedere igienic și a punerii în funcțiune corespunzătoare.
2. Instalații pentru apă potabilă fără plumb
Importanța materialelor fără plumb crește în continuare datorită evoluțiilor de reglementare actuale – iar necesitatea de acțiune este acută. Odată cu derularea directivei UE privind apa potabilă revizuite și a noii ediții a listei ECHA (vezi mai jos), precum și cu adaptarea treptată, iminentă, a reglementărilor naționale, cerințele pentru materialele aflate în contact cu apa potabilă sunt din nou înăsprite. Numeroase aliaje (de cupru) permise până acum nu vor mai fi admise în domeniul apei potabile, iar punerea pe piață în acest scop nu va fi permisă.
Proiectanții, instalatorii și operatorii trebuie să țină cont de aceste cerințe încă de astăzi în proiectele de construcții noi, reabilitare și modernizare. O trecere timpurie la materiale fără plumb adecvate oferă siguranță în planificare și în investiții, evită necesitatea unor adaptări ulterioare și susține respectarea pe termen lung a cerințelor legale, deoarece, în cele din urmă, o rotație a stocurilor poate dura câțiva ani.
3. Bacterii indicatoare pentru evaluarea calității apei potabile
Legionella
Colibacilul (E.coli)
Această bacterie se găsește în intestinul uman și animal; nu are ce căuta în apa potabilă. Cu toate acestea, apar în mod repetat rapoarte despre contaminare. Mai ales în zonele rurale cu utilizare agricolă intensă poate ajunge în apele subterane. Bacteria provoacă, printre altele, complicații gastrointestinale, apendicită și peritonită. În mod similar acționează un alt germen fecal, enterococii – care au, în plus, o durată de viață deosebit de mare.
Pseudomonas
Această bacterie este un germen de apă rece. Secțiunile de conductă prin care circulă apa foarte slab sau rar pot fi colonizate. Acestea apar la sisteme de conducte proiectate greșit sau vechi (stagnare). Riscuri: pneumonii sau infecții ale tractului urinar.
Biofilm
Biofilmele nu sunt o bacterie sau un singur germen, ci un strat care oferă hrană altor organisme. Prin urmare, nu există o valoare-limită pentru biofilme, ci doar pentru anumiți germeni. Se formează în foarte scurt timp în orice conductă. Nu sunt dăunătoare sănătății în toate cazurile. Dimpotrivă, protejează parțial interiorul conductei și chiar ajută la menținerea apei curate. Formarea și compoziția biofilmului depind, de asemenea, de valoarea pH-ului și de temperatura apei. Totuși, ele favorizează și instalarea bacteriilor periculoase pentru sănătate, precum Legionella (vezi mai sus).
4. Materiale (organice) în instalațiile de apă potabilă
- Directivele KTW, care conțin cerințe de igienă pentru materiale plastice și siliconi,
- Directive privind acoperirile
- Directive privind elastomerii
Directivele privind lubrifianții, precum și ghidurile privind neglijabilitatea sunt folosite pentru a evalua substanțele care apar în cantități mici și care, de obicei, nu ajung în apa potabilă. Acestea includ catalizatori și inițiatori, tratarea suprafeței firelor și țesăturilor, solvenți pentru aditivi și alți agenți auxiliari.
Directiva KTW va fi înlocuită, începând cu 21 martie 2021, de „Grundlage für die Bewertung von Kunststoffen und anderen organischen Materialien in Kontakt mit Trinkwasser”. Cu toate acestea, din cauza pandemiei de COVID-19, dispozițiile tranzitorii au fost prelungite cu doi ani. Baza de evaluare a UBA pentru materialele metalice este deja obligatorie.
În special la utilizarea materialelor organice, trebuie asigurat faptul că nu se oferă un substrat nutritiv microorganismelor. Astfel de materiale organice sunt, de exemplu, garniturile EPDM. Prin urmare, toate materialele organice utilizate de SANHA® pentru garnituri sunt supuse în mod regulat la MPA Dortmund încercărilor chimice și microbiologice necesare conform DVGW-Arbeitsblatt W 270.
În acest fel se asigură în mod continuu că în sistemele de instalare SANHA® sunt utilizate exclusiv materiale de cea mai înaltă calitate și că este exclusă o influențare negativă a calității apei potabile.
5. Materiale & sisteme optime
- cotiuri proiectate pentru o curgere optimă,
- piese în T și elemente de racord cu filet,
- coturi de perete, respectiv piese de perete,
- plăci duble de perete din soluțiile premium CuSi și oțel inoxidabil
6. Intensive Zusammenarbeit aller Beteiligten
Eigentlich ja. Dennoch kann die Bedeutung der Kooperation nicht oft genug betont werden, denn es muss nicht nur viel beachtet werden, sondern es steht auch einiges auf dem Spiel.
Jeder kennt das Phänomen: Alle Beteiligten arbeiten eigentlich gut zusammen, doch bei einem Abschnitt oder Teilprojekt geht jeder davon aus, dass der andere zuständig ist oder sich kümmert – und dann kümmert sich niemand. Dabei lässt sich das leicht vermeiden – und alle, ob Planer, Installateur, Bauleiter oder Bauherr – sollten sich dessen im Vorfeld bewusst sein. Schließlich gilt laut Infektionsschutz-Gesetz (IfSG), dass "Wasser für den menschlichen Gebrauch […] so beschaffen sein [muss], dass durch seinen Genuss oder Gebrauch eine Schädigung der menschlichen Gesundheit, insbesondere durch Krankheitserreger, nicht zu besorgen ist". Die Installation umfasst nicht nur die Rohre und Fittings, sondern auch die Absperrventile, Wasserspeicher, die Zapfstellen, Armaturen und vieles mehr. Es geht um die richtige Installationsart (z. B. Schleifeninstallation mit Doppelwandscheiben), die Gewährleistung ausreichend hoher Temperaturen im Betrieb, die Einhaltung eines Mindestzeitraums für den Wasseraustausch, geodätische Höhe, Gleichzeitigkeitsfaktor uvm. und verantwortlich dafür sind v.a. der Installateur sowie der Planer.
Trinkwasserverordnung, DIN, DVGW, ZVSHK...
Hinzu kommt, dass die Gesetze, Vorschriften und Technischen Regeln nicht immer komplett überschaubar sind. Neben Trinkwasserverordnung und DIN EN 806 gelten die DIN EN 1717 (Schutz des Trinkwassers vor Verunreinigungen) sowie in bestimmten Fällen – natürlich nicht in allen – nationale Erweiterungsnormen wie die DIN 1988-100 bis -600. Hinzu kommen DVGW W-Regeln, die VDI 6023, ZVSHK-Merkblätter usw.
Da macht es doch Sinn, sich nicht auf einen Beteiligten und sein Elefantengedächtnis zu verlassen, sondern schlicht und ergreifend nachzufragen. Im Idealfall gibt es dazu einen schriftlichen Plan. Die Bedeutung einer engen Zusammenarbeit wird auch dadurch unterstrichen, dass eine mangelhafte Trinkwasserqualität nach der zurzeit gültigen Trinkwasserverordnung einen Straftatbestand darstellt. Zudem gibt die DIN EN 806 (Technische Regeln Trinkwasserinstallation) vor, dass eine Installation für eine kalkulierte Lebensdauer von 50 Jahren den funktionalen Anforderungen entsprechen muss, keinen Schaden anrichten und die Gesundheit nicht gefährden darf.
Alleine schon hieraus leitet sich für jede Art von Trinkwasserinstallationen, also nicht nur für Hotels, Gastronomie, Krankenhäuser, Altenheime oder ähnliche Anlagen, sondern auch im Einfamilienhaus die Notwendigkeit ab, größte Sorgfalt bei der Beachtung hygienischer Aspekte walten zu lassen. Daher gilt auch hier: Wer redet, dem kann geholfen werden!
7. Reduzierung von Stagnationszeiten
Aufgrund der üblichen Nutzung lassen sich Stagnationszeiten in Trinkwasserinstallationen niemals ganz vermeiden, bei korrekter Dimensionierung und Anordnung der Rohrleitungen und Objektanschlüsse jedoch minimieren. Hierzu ist es wichtig, das Leitungssystem bedarfsgerecht zu dimensionieren, damit bereits im normalen Betrieb ein ausreichender Wechsel des im System befindlichen Wassers stattfinden kann. Voraussetzung hierfür ist eine exakte Rohrnetzberechnung unter Berücksichtigung der tatsächlichen Einzelwiderstände und einem vorgegebenen, dem Nutzerverhalten angepassten Gleichzeitigkeitsfaktor [1].
8. Schleifen- und Ringleitung
9. Die hygienisch einwandfreie Dichtheitsprüfung
Darin wird eindeutig festgelegt, dass eine Dichtheitsprüfung mit Wasser nicht vorgenommen werden darf, wenn nach der Druckprüfung längere Stagnationszeiten zu erwarten sind, Leitungen nicht vollständig entleerbar sind, Leitungen aus Gründen der Frosteinwirkung nicht mit Wasser abgedrückt werden können, Leitungen aus Baufortschrittsgründen geprüft werden müssen, jedoch anschließend noch nicht in Betrieb genommen werden können.
10. Dichtheitsprüfung mit Druckluft oder Inertgas
Geht man davon aus, dass eine Dichtheitsprüfung in der Regel durchgeführt werden muss, damit die Leitungen abschließend isoliert und die Aussparungen geschlossen werden können, ist grundsätzlich, auch beim Einfamilienhaus, von einer längeren Stagnationsphase im Anschluss an die Dichtheitsprüfung auszugehen. Eine hygienisch einwandfreie Dichtheitsprüfung ist somit nur in Form einer „Trockenprüfung“ mit ölfreier Druckluft oder Inertgas (Stickstoff oder Kohlendioxid) möglich. Diese Prüfung ist in zwei Schritten, nämlich der Dichtheitsprüfung (Vorprüfung) und der anschließenden Festigkeitsprüfung (Hauptprüfung) durchzuführen. Die Dichtheitsprüfung wird mit einem Prüfdruck von 15 kPa (150 mbar) durchgeführt.
Die Prüfzeit beträgt bis 100 Liter Leitungsvolumen min. 120 Minuten. Je weitere 100 Liter Leitungsvolumen verlängert sich die Prüfzeit um 20 Minuten. Die verwendeten Manometer müssen geeicht sein und eine Ablesegenauigkeit von 0,1 kPa (1 mbar) ermöglichen. Die Festigkeitsprüfung wird bis zu einer Leitungsdimension von einschließlich DN 50 mit 300 kPa (3000 mbar) ausgeführt.
Bei Leitungsdimensionen größer als DN 50 muss der Prüfdruck 100 kPa (1000 mbar) betragen. Die Prüfdauer beträgt 10 Minuten - während dieser Zeit darf kein Druckabfall erkennbar sein. Auch bei dieser Prüfung müssen die verwendeten Manometer geeicht sein und eine Ablesegenauigkeit von 0,1 kPa (1 mbar) ermöglichen.
1] Grundgedanke des Gleichzeitigkeitsfaktors ist, dass nicht in allen Wohneinheiten gleichzeitig der Spitzenbedarf abgerufen wird.
